MEDICINA CA MISIUNE

Am citit de curând cea de-a doua ediţie – revãzutã şi adãugitã – a cãrţii „Medicina ca misiune“, o carte de dialoguri pe aceastã temã dintre scriitoarea Mariana Pândaru şi medicul chirurg cardiovascular Dan Cioatã, de la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timişoara.

Întrebãrile adresate „medicului-teolog şi teologului-medic“ sunt de o înaltã ţinutã teologicã, spiritualã, iar rãspunsurile date, sunt pe mãsurã.

Despre inimã, în plinãtatea ei, se spune cã este locul cel mai sfânt al omului, în care sãlãşluieşte picãtura dumnezeieascã, pusã în fiinţa noastrã ca o pecete, de cãtre Bunul Dumnezeu. Se poate spune cã fiecare om are douã inimi. Una este cea de carne, pe care o avem fiecare dintre noi, şi ea este „motorul“ ce întreţine viaţa pãmânteascã din noi, oamenii, şi are menirea de a pompa sângele şi oxigenul în ţesuturi. Pe lângã aceastã inimã existã şi cealaltã inimã, cea care mai este numitã şi „inima sufletului“ pe care Sfinţii Pãrinţi o numesc inimã duhovniceascã. Se întâmplã uneori ca aceasta din urmã, datoritã unor patimi omeneşti sã rãmânã împietritã, de aceea în popor se mai spune cã „ omul acela nu are inimã“.

Dupã mãrturia medicului Dan Cioatã, în inima omului se aflã sediul sufletului nostru şi tot acolo se mai gãseşte calea cea strâmtã, care ne duce la Dumnezeu (Ioan XVII, 9). Despre Sfânta rugãciune Dan Cioatã spune cã trebuie fãcutã pentru despãtimirea noastrã, pentru curãţirea sufletului, cerând lui Dumnezeu sã ni le dea pe toate acestea numai prin puterea şi lucrarea rugãciunii. Rugãciunea inimii se poate rosti în orice moment din viaţa noastrã. Ea este aceea care de multe ori ne trezeşte noaptea din somn şi ne face sã-i cerem lui Dumnezeu, nimic altceva decât mântuirea noastrã.

Despre suferinţã, domnia sa spune cã: „nu poate sã fie nimic altceva decât o încercare pe care ne-o dã Dumnezeu pentru îndreptarea noastrã şi în pronia Sa dumnezeiascã totdeauna ne dã atât cât putem duce.“. A fi medic creştin înseamnã sã te apropii de „omul bolnav, aflat în suferinţã“ şi sã-l determini sã înţeleagã suferinţa în smerenie şi umilinţã.

În conştiinţa medicului Dan Cioatã fiecare intervenţie chirurgicalã pe inimã constituie o pregãtire aparte. Dupã multe frãmântãri şi emoţii, solicitã din partea pacientului precum şi a aparţinãtorilor sãi rugãciune cãtre Prea milostiovul Dumnezeu şi Mãicuţa Sfântã, cerând cu tot sufletul ajutorul divin: „Doamne Dumnezeule, ajutã-mã sã fie bine pentru el“ ca mai apoi sã facã semnul Sfintei Cruci pe pieptul bolnavului. Convins cã numai Bunul Dumnezeu este cel care vindecã boala, iar medicul este cel care o identificã şi mai apoi o trateazã. În actul medical, doctorul Cioatã apropie misiunea preoţeascã de cea medicalã. A îmbina ştiinţa cu arta vindecãrii e o vocaţie care implicã multã muncã, multã învãţãturã şi apropiere de bolnav, înţelegându-i suferinţa nu numai trupeascã ci şi sufleteascã.

Dupã sãvârşirea actului medical, el îndeamnã bolnavul sã mulţumeascã Bunului Dumnezeu, adãugând: „iar dacã El a lucrat prin mâinile mele înseamnã cã misiunea dvs. pe acest pãmânt nu s-a terminat încã.“ De altfel, el mai este cunoscut şi ca „preotul în halat alb“, sau, cum în numesc pacienţii sãi „medicul sãracilor“. Înainte de a intra în sala de operaţie se roagã în capela spitalului şi tot ceea ce face pune în legãturã cu binecuvântarea şi harul lui Dumnezeu. Toate aceste fapte creştineşti au ajuns sã fie bine cunoscute în lume, iar la Timişoara se adunã oamenii suferinzi de pretutindeni pentru a-şi lãsa inimile în mâinile doctorului Cioatã. În felul acesta vede el medicina, ca pe o adevãratã misiune încredinţatã de Dumnezeu, pentru slujirea aproapelui.

Temeinica sa pregãtire medicalã, experienţa câştigatã de-a lungul timpului, aleasa trãire duhovniceascã sunt doar câteva din darurile ce le-a primit de la Bunul Dumnezeu.

Cartea aceasta trezeşte admiraţie în sufletul cititorului, iar din partea celui aflat în suferinţã, încredere, mulţumind lui Dumnezeu cã mai pot fi întâlniţi şi astfel de medici. Prin exerciţiul misiunii sale doctorul Dan Cioatã constituie un exemplu demn de urmat în lumea medicalã şi nu numai.

Preot Dr. CONSTANTIN CILIBIA